psiho-clinic.ro » Weekend la mare cu o regină a dramei:O poveste despre Tulburarea de Personalitate Histrionică

Toți cunoaștem pe cineva care înflorește în centrul atenției. Persoana aceea care, atunci când intră într-o cameră, pare să aducă cu ea un reflector imaginar. E sufletul petrecerii, povestitorul captivant, persoana ale cărei drame par desprinse dintr-un film. Dar ce se întâmplă când această nevoie de a fi în lumina reflectoarelor nu este doar o trăsătură de caracter, ci devine motorul care dictează fiecare interacțiune, lăsând în urmă confuzie și epuizare emoțională pentru cei din jur?

Astăzi vom explora o lume complexă și adesea neînțeleasă: cea a tulburării de personalitate histrionice. Și pentru a o înțelege cu adevărat, dincolo de etichete și termeni clinici, vă invit să le cunoaștem pe Anca și Elena, două prietene care au decis să evadeze pentru un weekend la mare.

Povestea unui weekend (ne)așteptat

Anca aștepta cu nerăbdare weekendul. Voia doar soare, sunetul valurilor și conversații relaxate cu prietena ei, Elena. Încă de la plecare, însă, a simțit că "relaxat" nu va fi cuvântul de ordine.

Elena a apărut la mașină îmbrăcată într-o rochie de vară extravagantă, cu o pălărie imensă și ochelari de soare de designer, de parcă se pregătea pentru o ședință foto, nu pentru un drum de trei ore. Bagajul ei, format din două trolere voluminoase pentru doar două zile, era un prim indiciu. "Nu știi niciodată ce ocazii apar, scumpo!" i-a spus Ancăi, râzând zgomotos.

Scena 1: Plaja

Ajunse la mare, Elena a insistat să-și așeze prosoapele în cea mai aglomerată zonă a plajei. În timp ce Anca încerca să citească o carte, Elena era un spectacol în sine. A purtat conversații zgomotoase la telefon, a râs într-un mod teatral la fiecare glumă pe care o făcea și a interacționat cu toți cei din jur. A flirtat nonșalant cu salvamarul, apoi cu băiatul care vindea porumb, lăudându-i "brațele puternice". Anca se simțea invizibilă, o simplă figurantă în filmul Elenei.

Scena 2: Cina

Seara, la restaurant, Anca a încercat să îi povestească Elenei despre o problemă de la birou. A apucat să spună două fraze înainte ca Elena să preia controlul conversației. "Oh, dragă, asta nu e nimic! Să-ți spun ce mi s-a întâmplat mie!" Și a urmat un monolog de 20 de minute despre un conflict minor cu o colegă, transformat într-o epopee a trădării și suferinței. Elena a gesticulat dramatic, vocea i-a tremurat, ochii i s-au umplut de lacrimi... ca apoi, două minute mai târziu, după ce a primit un compliment de la un chelner pentru rochia ei, să radieze de fericire, de parcă drama nu existase niciodată.

Scena 3: Criza

Punctul culminant al serii a fost atins când Anca a îndrăznit să sugereze că poate exagerează puțin. Chipul Elenei s-a transformat. Dintr-o dată, ea a fost victima. "Nu-mi vine să cred că nu ești de partea mea! Credeam că ești prietena mea!" a spus ea cu o voce rănită, suficient de tare încât mesele din jur să se întoarcă. S-a ridicat brusc și a plecat la toaletă, de unde s-a întors cu ochii roșii, asigurându-se că toți observă suferința ei. Anca a rămas înmărmurită, epuizată și confuză.

A doua zi dimineață, Elena s-a comportat ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Era exuberantă, plină de planuri și complet oarbă la tăcerea și distanța Ancăi. Pentru ea, furtuna trecuse. Pentru Anca, însă, weekendul de relaxare se transformase într-o lecție despre epuizare emoțională.

Ce este, de fapt, Tulburarea de Personalitate Histrionică?

Povestea Elenei, deși fictivă, surprinde esența comportamentelor asociate cu tulburarea de personalitate histrionică (TPH). Conform Manualului de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale (DSM-5), sursa de referință în sănătate mintală, TPH este caracterizată de un model pervaziv de emotivitate excesivă și căutare a atenției.

O persoană cu această tulburare manifestă cel puțin cinci dintre următoarele criterii:

Se simte inconfortabil în situații în care nu este centrul atenției (ca Elena pe plajă și la restaurant).
Interacțiunea cu ceilalți este adesea caracterizată de un comportament seducător sau provocator inadecvat.
Afișează o expresie emoțională superficială și rapid schimbătoare (trecerea bruscă de la lacrimi la bucurie).
Utilizează constant aspectul fizic pentru a atrage atenția asupra sa (hainele extravagante, grija exagerată pentru look).
Are un stil de vorbire excesiv de impresionist și lipsit de detalii (povestea dramatică despre colega, plină de emoție, dar probabil săracă în fapte concrete).
Manifestă auto-dramatizare, teatralism și o exprimare exagerată a emoțiilor.
Este sugestibilă, adică este ușor de influențat de către ceilalți sau de circumstanțe.
Consideră relațiile a fi mai intime decât sunt în realitate (ar putea considera flirtul cu salvamarul drept "o conexiune specială").

Dincolo de scenă: suferința ascunsă

Este crucial să înțelegem că, în spatele acestei "măști" teatrale, se ascunde o persoană cu o stimă de sine fragilă. Persoana histrionică nu se comportă așa din răutate, ci dintr-o nevoie disperată de validare externă. Frica de a fi ignorată este echivalentă cu frica de a nu exista. Liniștea și normalitatea o angoasează, pentru că în acele momente nu primește confirmarea de care are nevoie pentru a se simți valoroasă.

Relațiile lor, deși par numeroase și intense, sunt adesea superficiale. Le este dificil să atingă o intimitate emoțională reală, deoarece totul este un act teatral. Acest lucru duce la un ciclu vicios de căutare a atenției, urmat de dezamăgiri în relații și o senzație persistentă de gol interior.

Există ajutor? Da!

Vestea bună este că persoanele cu tulburare de personalitate histrionică pot fi ajutate. Psihoterapia este principalul instrument. În cadrul terapiei, ele pot învăța să:

Identifice și să înțeleagă emoțiile lor reale, dincolo de cele jucate pentru public.
Construiască o stimă de sine care vine din interior, nu din validarea celorlalți.
Dezvolte moduri mai autentice și mai sănătoase de a relaționa cu oamenii.
Învețe să tolereze frustrarea și să nu mai vadă fiecare mic refuz ca pe o catastrofă.

Dacă povestea Elenei ți se pare cunoscută, fie că te recunoști pe tine sau pe cineva drag, este important să privești situația cu compasiune, nu cu judecată. În spatele reginei dramei se află adesea o persoană care nu știe cum să fie iubită altfel.

A cere ajutorul unui specialist nu este un semn de slăbiciune, ci primul pas curajos către o viață mai autentică și mai împlinită, o viață în care nu mai trebuie să joci un rol pentru a te simți văzut.

Weekend la mare cu o regină a dramei:
O poveste despre Tulburarea de Personalitate Histrionică

Adresă

Contact

Meniu

Urmărește-ne

Adresă

Contact

Meniu

Urmărește-ne